Stăm de mii de veacuri pe planet-albastră
împărțind iluzii despre casa noastră
Microgravitații le păstrăm așa
sa ne pară gîndul ca un fulg de nea
Batem aliaje cu metale rare
măsurînd distanța de la nori la soare.
Fulgerele lumii purtîndu-le-n pleoape
potop de lumină și noian de ape
Ne-au adus aminte pînă unde-am mers
împlantînd celula noastră-n univers
Si se face noapte și se face zi
pînă cînd strigarea i-o vom auzi.