Martor a fost la desfacerea lumii
Înainte de a se fi făcut,
Mai înțelept decît înțeleptele taine
Din pulbere și din lut.
El înainte de El
Este singurul care a aflat
Cum cerul în bucățele s-a sfărîmat
Buciumînd îndelung din netimp,
Cum s-au despărțit apele de uscat
Cînd s-a potolit focul pe pămînt.
Și numai El a văzut
Stelele orbind după legile fixe
Ale pierderii vederii de piatră,
Clipind din orbitele larg deschise
Spre ceea ce n-au văzut niciodată.
Ce lumină și ce întuneric
Se revarsă din el,
Cuprinzîndu-ne pe mine, pe tine,
Și pe noi toți laolaltă
După legi necruțătoare de fier.
Cum și azi îl urmăm
Că pe toți cei ce-au văzut
Muntele – neclintire de nu,
Marea – furtună de da,
Nu respingîndu-l pe nu,
Da excluzînd-l pe da
La limita cînd pot fi
A departe de X, O aproape de I
Și cînd toate se întrepătrund
De puterea unui singur cuvînt.