Zăpezile

Destinul  prins în mreje de cîntece în doi

Şi-a mai lățit o urmă de zare peste noi

Prin viforul de veacuri privindu-l îndărăt

Cum sulfă peste creste cu văluri de omăt

Te-mpodobesc cerceii de ghețuri și de nea

De-a pururi mai frumoase cît nici nu s-ar putea

Iar eu prin promoroacă și astăzi ca și ieri

Înlătur pentru tine zăpezile din cer.


Flacăra, Anul XXXIII, 5 (1494),

Vineri, 3 feb 1984, Nr. 9