Știi tu preafrumoaso că de-acuma noi
vom purta nuclee de celule noi ?
Să ne pară totul că a fost un vis
alungați de Domnul ieri din paradis
Căci s-au scurs de-atuncea rîuri de celule
în mări și oceane de culori destule.
Așadar iubirea cea de la-nceput
îmi va da prilejul să te mai sărut
Cu aceeași rîvnă însă mai cu foc
să urnească axul raiului din loc
Azvîrlind urîtul ce ne-a despărțit
în decursul vremii muche de cuțit.