De toamnă şi de iarnă rămîn copacii goi
în visul veşniciei pe-o lacrimă şi noi
Iubito vine vremea să creştem iarăşi prunci
de-aceea port pe umeri şi azi ca şi atunci
În toiul nopţii cerul şi vin a te trezi
pe braţe cu luceferi de noapte şi de zi
De toamnă şi de iarnă din margine de veac
Ia-ţi firul de lumină şi pune-ţi-l în ac
Rănit de cerul negru și sîngerînd te rog
să-mi coşi o rază ruptă din steaua-mi cu noroc.