Caii
Ți-aduci aminte doamnă, ce tînără-mi strigai
Ca vîntul și ca gîndul să te urmez în mai
Pe calul alb ca neaua al valurilor calme ?
Azi mi s-a frînt azurul pe dîrele din palme
La orizont ecoul îmi fulgeră și-mi tună
Și zarea-mi duce lipsă de soare și de lună
Mai pot să smulg o clipă din infinitul mic
Să bat cu ea potcoave calului meu pitic ?