Axiomă în doi
Ne desparte neantul cu un șir de plopi
peste drumul vieții presărat cu gropi
Ne unește fluxul celor care vin
dintr-o altă lume cu un cer senin
Risipindu-și valea plîngerii pe-un hat
tîrgul de vecernii clopotele bat
De singurătate de ierni și de sloi
tînguiri de crivăț peste amîndoi
Două vieți în mine excluzînd pe-a ta
una lîngă alta să le pot salva
Mai adaug una și-ncă pe atît
și te am aproape și mai pot să rîd.